Fondatorul

            Colegiul Capranica este una dintre cele mai importante instituţii bisericeşti ale Cetăţii Eterne bucurându-se de o lungă şi luminoasă istorie. Cardinalul Domenico Capranica (1400-1458), prin actul din 5 ianuarie 1457, a întemeiat un colegiu, dându-i numele familiei sale, cu scopul de a oferi tinerilor mai săraci din Roma posibilitatea unei formări adecvate în vederea preoţiei. Această întemeiere se înscria într-o serie de iniţiative asemănătoare, care, în special în Roma secolului al XV-lea, erau fructul unei atenţii crescânde acordate instruirii ecleziastice. Intenţiile fondatorului răspundeau deci exigenţei de a oferi societăţii acelui timp un cler mai bine pregătit din punct de vedere cultural şi spiritual, de unde şi particularitatea şi unicitatea identităţii capranicense.

continuă...

Începuturile

            Colegiul a fost dotat de fondatorul său de o bază economică solidă, îndeajuns pentru a-i garanta autonomia financiară. Însuşi cardinalul Capranica i-a redactat regulile, reeditate cu câteva adaosuri până la sfârşitul secolului XX. În 1459 Colegiul Capranica şi-a deschis porţile pentru aproximativ 30 de alumni, fiind dat în grija Arciconfraternităţii romane SS. Salvatore ad Sancta Sanctorum, al cărei membru cardinalul Capranica era încă din 1452. Câţiva ani mai târziu, în 1478, cardinalul Angelo Capranica, fratele lui Domenico, a obţinut de la papa Sisto V permisiunea de a construi un local special pentru colegiu, alături de vechiul Palat Capranica, lângă biserica Santa Maria in Aquiro. Titlul de „almo” (care-şi dă viaţa), cu care Colegiul se înfrumuseţează, aminteşte cu maximă recunoştinţă pe acei superiori şi alumni care, în timpul masacrului din Roma din 1527, de lângă poarta Santo Spirito, şi-au sacrificat viaţa în apărarea Ponteficelui roman.

Organizarea

            Dacă gestiunea administrativă rămânea în mâinile membrilor Confraternităţii SS. Salvatore, rolul de a semnala acei alumni apţi spre a fi admişi în Colegiu, revenea unor iluştri exponenţi ai aristocraţiei romane, apropiaţi în oarecare măsură ai familiei Capranica, şi ai capi-rione ai oraşului. Studenţii trebuiau să urmeze cursurile universitare de teologie şi drept canonic pe lângă Universitatea Sapienza (Studium Urbis), dar, începând cu a doua jumătatea a secolului al XVI-lea, se îndreptau către apropiatul Colegiu Roman, întemeiat şi condus de către iezuiţii a căror Compania era de puţin timp fondată. Începând cu 1592, alături de rector, în Colegiu apăru un nou organ de conducere: Cardinalul protector. Episcopul de Albano, cardinalul Michele Bonelli, a fost primul. În 1661 papa Alexandru VII a schimbat modalitatea de numire a rectorului, încredinţată până în acel moment alumnilor înşişi, supunând-o aprobării Sfântului Scaun.

Papii din Colegiul Capranica

          Întâmplările din Roma în timpul lui Napoleon, au pus la grele încercări Colegiul, care în deceniul 1797-1807 a fost nevoit să-şi întrerupă activitatea., pentru a o relua apoi încetul cu încetul o data cu restaurarea instituţiei şi a patrimoniului. În cursul secolului al XIX-lea, Colegiul Capranica, s-a afirmat progresiv drept o instituţie formativă prin excelenţă şi ca un seminar de o profundă spiritualitate. Raportul cu Pontificia Università Gregoriana şi cu Academia Ecclesiastica a devenit din ce în ce mai intens şi roditor, astfel încât nu puţini au fost alumnii chemaţi să desfăşăoare slujiri înalte pe lângă Sfântul Scaun.
În 1917, papa Benedetto XV, fost student al Colegiului Giacomo della Chiesa, cu „motu proprio” Nobilissimam, a încredinţat, pentru „demnitatea templului” şi „strălucirea slujbelor”, alumnilor Colegiului grija serviciului divin pentru Basilica Patriarhală Santa Maria Maggiore. Între 1953 şi 1955, edificiul Colegiului a fost supus unei intervenţii radicale de restructurare, care i-a modificat în mod substanţial aspectul. Inaugurarea „noului Colegiu” a fost pecetluită de memorabila vizită a papei Pio XII, ex alumnul Eugenio Pacelli, ce a avut loc pe 21 ianuarie 1957, de sărbătoarea protectoarei Colegiului, Santa Agnese, la cinci sute de ani de la întemeiere. Colegiul Capranica a participat intens la lucrarea de reînnoire a Bisericii promovată de Conciliul II Vatican, atent la noile elaborări teologice şi culturale ce se realizau în acei ani. Cu decretul Propenso et sollicito animo (28 iunie 1971), Paolo VI a instituit o Comisie Episcopală cu numire pontificală pentru conducerea seminarului.

Ioan Paul al II-lea

           Pe 21 ianuarie 1980 Ioan Paul al II – lea a vizitat Colegiul Capranica, conducând serviciul liturgic cu ocazia sărbătoririi S. Agnese, protectoarea Colegiului, întâlnindu-i pe superiori şi pe alumni atât în comuniunea euharistică cât şi în timpul prânzului ce a urmat. În august 1982, Sfântul Părinte a aprobat noul Statut al Colegiului Capranica, în continuitate cu spiritul de reînnoire permanentă, aşa cum era prevăzut chiar în Constituţiile Cardinalului fondator, indicând profilul şi proiectul formativ al Colegiului Capranica drept «o comunitate bisericească educativă, în care alumnii se formează în vederea Slujirii Preoţiei» (art.4). Ioan Paul al II – lea a revenit să viziteze Colegiul cu alese sentimente părinteşti, în comuniune de viaţă şi rugăciune, pe 21 ianuarie 1992, de sărbătoarea S. Agnese.